“În rochie de taftă vedre ca smaragdul, despicată adânc la piept, de i se bulbușaseră ochii generalului muscal şi nici privirea pârcălabului moldovean nu cerceta mai sfios, Ileana când luneca şerpeşte, când plutea fluture nevinovat, părând a nu lua în seamă că ispitele risipite aprind lucori primejdioase în ochii oaspeţilor.

“Drăcoaică neînfricată, chibzui Andronic înciudat. Muiere singură în liotă de bărbaţi şi nu se teme să le aţâţe jăratecul din inimă şi pântece. De-ajuns unul să cuteze şi-o doboară toți …” *

Femeile sunt ipocrite. Optzeci la sută fără vocaţie. Patruzeci din optzeci, proaste pe de-asupra. Dacă nu le reuşeşte să arcănească un amărât de mascul, din soiul cela parșiv care dăruieşte o roză veştejită o dată pe an şi cere înzecit pentru favor, nu le trece prin cap să-l ocolească de la paisprezece poşte. Nu cumva alta să culeagă aşa mândreţe de izmană! Nu-şi caută de treburi, dezvoltare şi plăceri proprii, dar se opintește ca măgarul ca să-şi ducă vraja până în pânzele colorate. Ei, cum de nu, să-i pişte un mascul orgoliul ei de fumeie? 

Read more »